Legătura dintre ocluzie, cervicală și mandibulă

Legătura dintre ocluzie și cervicală este mai complexă decât pare la prima vedere. Mandibula, musculatura masticatorie, articulațiile temporo-mandibulare, cervicala și controlul postural fac parte dintr-un sistem în care fiecare structură se adaptează permanent la schimbările celorlalte.

Mandibula nu știe că există granițe între specialități. 

În urmă cu 11 ani, cam pe vremea când cochetam cu ideea de a începe kinetoterapia, “am scăpat” de molarii de minte, vrând nevrând. La scurt timp după, credeam că gata, subiectul s-a încheiat și trebuie doar să mă recuperez. Astăzi însă, continui să mă recuperez, dar nu molarii, ci mandibula, care a avut puțin mai mult de suferit decât mi-aș fi putut imagina. 

Povestea mea cu aparatul dentar.

La 9 ani distanță de la extracția de molari de minte, am pornit în călătoria ocluziei corecte ( mușcătura corectă ), a mandibulei bine poziționate și automat a posturii modificate, a cervicalei și a unor tensiuni musculare.

Nu am pornit deloc de la întrebarea: ce legătură există între toate astea?! Dar profesia “m-a dat de gol” și automat am început să văd, să simt și să studiez legăturile mandibulei și a ocluziei, cu tot restul corpului.

Ocluzia se schimbă, dar ce se întâmplă cu restul corpului?

Am purtat aparat dentar, pentru că aveam un dezechilibru la nivelul mandibulei,  iar pentru mine, experiența nu a fost doar una despre alinierea dinților sau despre cum urma să arate zâmbetul meu la final, ci a fost una cu mult mai complexă decât mă așteptam.

Sunt kinetoterapeut, așa că am privit inevitabil procesul și prin prisma corpului. Am fost, în același timp, pacient și observator al propriului corp. Și, pe măsură ce lucrurile se schimbau, au început să apară întrebări.

Întrebări despre mandibulă. Despre ocluzie. Despre musculatura cervicală. Despre postură. Despre echilibru. Despre senzațiile pe care le aveam și despre lucrurile pe care corpul meu părea să mi le transmită.

Ce înseamnă, de fapt, să modifici ocluzia?

Când spunem „aparat dentar”, ne gândim, de cele mai multe ori, la dinți drepți și la un zâmbet frumos și evident că și acesta este un obiectiv important al tratamentului ortodontic.

Dinții însă, la fel ca orice alt organ din corp, nu funcționează izolat. Ei fac parte dintr-un sistem în care intră maxilarul, mandibula, articulațiile temporo-mandibulare, musculatura masticatorie și numeroase structuri care contribuie la masticație și la controlul poziției mandibulei. Mai mult decât atât, toate acestea au un rol important în poziționarea cervicalei, în tensionarea sau relaxarea musculaturii și în întregul sistem postural.

Mandibula nu există separat de craniu. Mușchii care o controlează nu există separat de musculatura capului și a gâtului. Articulația temporo-mandibulară nu funcționează independent de restul sistemului neuromuscular.

Mandibula este una dintre cele mai mobile structuri osoase ale feței, iar în timpul unei singure zile o folosim de nenumărate ori pentru a mesteca, a vorbi, a înghiți, a căsca sau pur și simplu pentru a menține o anumită poziție de repaus. Toate aceste activități presupun un control foarte fin, iar sistemul nervos primește în permanență informații despre poziție, presiune, contact și mișcare, ajustând răspunsul muscular în funcție de ceea ce se întâmplă.

De aceea, atunci când vorbim despre ocluzie și mandibulă, trebuie să privim puțin mai departe de ceea ce vedem în oglindă, pentru a înțelege că organismul este un sistem complex, care se adaptează permanent, iar atunci când modificăm o parte a lui, merită să fim atenți la felul în care se adaptează întregul sistem și mai ales la cum compensează anumite zone.

Ce legătură există între mandibulă și cervicală?

Aici începe partea interesantă din punct de vedere al kinetoterapiei și din perspectiva corpului ca un întreg.

Capul nu plutește deasupra coloanei, iar mandibula nu plutește în interiorul feței. Toate aceste structuri sunt susținute și controlate de un ansamblu de mușchi, tendoane, ligamente și articulații care lucrează împreună.

Poziția capului și mișcările mandibulei sunt strâns legate de activitatea musculaturii din regiunea cervicală. Dacă schimbăm modul în care o parte a acestui sistem funcționează, este posibil ca și celelalte componente să se adapteze și să apară diferite tensiuni care până atunci nu existau. Este posibil, NU obligatoriu, însă dacă treci prin asta, aș vrea să știi că este da, se poate întâmpla.

Cum se adaptează corpul la schimbările ocluzale?

Gândește-te la ce se întâmplă atunci când porți o pereche nouă de pantofi. În primele zile, mersul se poate simți diferit. Piciorul primește alte presiuni, iar corpul se adaptează fără să fie nevoie să te gândești conștient la fiecare pas. Ceva asemănător, la o scară mult mai complexă, se întâmplă atunci când se modifică o parte a sistemului dento-maxilar.

Atunci când se modifică poziția și contactele dintre dinți, se schimbă și modul în care sistemul dento-maxilar funcționează. Aceste modificări pot influența activitatea musculaturii și modul în care sistemul neuromuscular se adaptează, iar unele persoane pot percepe schimbări și la nivelul regiunii cervicale sau al controlului postural, pentru că nu doar dinții capătă o nouă formă, ci se schimbă și relația dintre dinți și restul organismului. Fiecare structură trebuie să se adapteze la această schimbare și să învețe să funcționeze în noi condiții. 

Mai mult decât atât, sistemul nervos primește în permanență informații noi la care trebuie să se adapteze. Câteodată acest proces poate fi foarte blând, aproape insesizabil, dar câteodată poate fi tare anevoios. Poate fi însoțit de oboseală, de frustrare, de diverse stări și tensiuni care poate ți se par inexplicabile, dar este doar sistemul tău nervos care vrea să se echilibreze.

Pentru a te putea ajuta în tot acest proces de adaptare, îți recomand cu mare drag să faci terapii manuale, să faci kinetoterapie, să faci terapie craniosacrală, acupunctură, sau orice alt tip de terapie care simți că îți aduce echilibru. Exsită atât de multe variante încât este păcat să nu profiți de ele și să nu te bucuri de o schimbare echilibrată.

Corpul ca sistem: mandibulă, ocluzie și postură.

Corpul seamănă cu o rețea, de fapt, este o rețea, unde dacă modifici un punct, este posibil ca și alte puncte să se modifice. Uneori modificările sunt evidente, alteori sunt atât de mici încât nu este observabil, uneori organismul compensează atât de bine încât nu apare niciun simptom, iar uneori, o modificare care pare nesemnificativă se adaugă peste alte lucruri deja existente: stres, lipsă de somn, sedentarism, suprasolicitare, respirație deficitară, traumatisme sau alte probleme musculo-scheletale și atunci sistemul nervos pur și simplu și-a depășit capacitatea de a compensa fără simptome.

Tocmai din acest motiv, îmi vine în gând o întrebare pe care să ți-o adresezi și din rol de pacient și de terapeut:

„Ce relații există între sistemul cranio-mandibular, cervicală și controlul postural și cum se adaptează fiecare persoană la aceste relații?” 

Pentru că da, pot fi pacienți sensibili, dar până la urmă cine și cum se măsoară sensibilitatea? Corpul reacționează, sistemul nervos reacționează, întregul organism reacționează atunci când este supus unor schimbări, indiferent cât de mici pot părea acestea.

Corpul nu funcționează pe bucăți, iar atunci când facem anumite modificări, merită să avem suficientă curiozitate încât să privim corpul în ansamblu, pur și simplu pentru a ne putea înțelege corpul mai bine.