Durerea… prieten sau dușman?

Durerea… sau acea senzație senzitivă și emoțională neplăcută, cauzată de stimuli intenși sau de stimuli care provoacă leziuni, de care toată lumea vrea să  “fugă”. Acel “dușman” invizibil care poate pune la pat chiar pe oricine. 

Într-adevăr, durerea nu-i deloc plăcută, dar dacă ți-aș spune că datorită ei, ai supraviețuit până în ziua de astăzi? Dacă ți-aș spune că datorită ei ai învățat să te “aperi” de diferiți stimuli sau de diferite activități care îți fac rău? 

Sună ciudat, dar fără durere, nu am avea niciun mesaj din partea corpului, nu am putea înțelege că are nevoie de o pauză. Nu am ști că organismul nostru și-a atins limitele.  Nu am ști că plânge de oboseală și vrea doar să se odihnească pentru a-și reîncărca bateriile. Am continua să alergăm de dimineața până seara, de la o slujbă la alta, până ajungem să îmbrățișăm sindromul de burnout, depresia sau te miri ce alte afecțiuni cauzate de stres și extenuare.

Imaginează-ți că durerea este modul de protest al corpului. Este modul corpului de a spune: „Nu mai pot. Vreau doar să nu fac nimic timp de câteva zile.”

Durerea este o funcție vitală a corpului uman, care implică sistemul nervos central prin care se transmit mesaje de la stimulii dureroși la creier. Este vitală deoarece este un mecanism de avertizare al organismului, care îl protejează și îl ajută să se ferească la timp de stimulii asociați cu rănirea sau amenințarea cu rănirea.

Ca să înțelegi mai bine, imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă o contractură musculară nu ar durea? Ai mai încetini ritmul? Ai căra mai puțin? Ai face gimnastică? Ți-ai găsi timp să mergi să faci un masaj sau o terapie? Sau ai continua să “tragi de tine” până când acea contractură musculară s-ar transforma într-o hernie de disc și o eventuală operație?

Durerea este un cuvânt foarte comun pentru mine. Văd și aud zilnic oameni care au dureri musculare și articulare și care vor cu toată ființa lor să găsească cea mai bună soluție pentru a se simți mai bine. Văd oameni care sunt prinși între teama că vor face ceva “greșit” și durerile vor fi mai mari și voința de a se da jos din pat pentru a-și face ziua mai frumoasă.

Deși este atât de complex mecanismul durerii, ea este foarte greu de cuantificat și este subiectivă, deoarece are o componentă afectivă și una senzorială.

Baza neuro-anatomică a percepției durerii se dezvoltă încă din pântecul mamei, dar răspunsurile senzoriale la durere se dezvoltă în copilăria timpurie și sunt influențate de diverși stimuli: culturali, sociali, cognitivi, psihologici etc. Acești factori sunt motivul pentru care unii oameni au o toleranță crescută sau scăzută la durere.

Cum “funcționează” durerea și cum “ajută” ea?

Mecanismul durerii implică o interacțiune între nervii specializați, măduva spinării și creier. Nervii specializați din măduva spinării au rolul de a filtra și prioritiza mesajele care merg către creier.

Să presupunem că pui mâna pe o plită fierbinte. Durerea va fi severă și mesajul către creier este trimis “de urgență” deoarece trebuie “activați” mușchii pentru ca tu să iei mâna de pe plită. În cazul unei tăieturi, mesajul către creier este unul mai lent și reacția acestuia va fi, de exemplu, de a trimite mai multe globule albe și trombocite la nivelul leziunii, pentru a o vindeca.

Măduva spinării este “autostrada” către creier și impulsurile nervoase sunt mașinile… unele merg mai repede, altele mai lent, dar toate au aceeași destinație – creierul.

Cauzele durerii, mai ales ale celei cronice, nu sunt pe deplin înțelese și sunt numeroase, însă cel mai simplu spus, ea apare atunci când anumite terminații nervoase sunt stimulate, deteriorate sau chiar lezate.

Modurile de a ameliora durerile sunt și ele numeroase și depind de diagnostic, de fiecare persoană în parte, și de indicațiile specialistului (medic, kinetoterapeut), dar am pentru tine câteva tips&tricks pe care să le încerci când durerile musculare “te pun la pat”:

• Respectă-ți ritmul corpului.
• Nu pune presiune pe tine să fii bine, încearcă doar să fii. 
• Lasă oamenii dragi să fie alături de tine și dacă nimeni nu se oferă să facă asta, cere-le ajutorul. Este perfect în regulă să ceri ajutor și să te lași ajutat.

• Dacă îți permit responsabilitățile zilnice, ia-ți câteva zile libere să te odihnești. În caz contrar, găsește mici “portițe” pe parcursul zilei, în care să îți tragi sufletul.
• Profită de pauza pe care ți-o cere corpul și fă mici lucruri pentru tine, pe care nu apuci să le faci dacă ești în goana zilnică. – citește, ascultă muzică sau podcastul preferat, desenează, scrie, vorbește cu oamenii tăi dragi sau cu familia, uită-te la seriale/ filme, petrece timp cu animăluțul tău de companie, bucură-te de casa ta… umple-te de tine.
• Privește momentele astea ca pe o pauză de care corpul tău are nevoie și pentru a le preveni, oferă-i tu pauze, fără să ți le mai el cu forța.
• Fă exerciții blânde și atât cât îți permite corpul, mișcă-te. Este important să te menții în mișcare și să nu fii imobilizat, astfel îi vei spune creierului tău că poți și vrei să te miști și să fii bine. (în cazul în care specialistul tău ți-a recomandat altceva, întotdeauna ții cont de asta în primul rând).
• Fă exerciții conștiente, cu atenție la fiecare mișcare și cu focus pe zona corpului pe care o lucrezi.
• Mergi la masaj, terapii manuale mixte, sau orice altă terapie știi că te ajută/ relaxează.

La o primă vedere, aceste tips&tricks par mai mult “umane” și mai puțin “terapeutice”, dar cum am putea fi terapeuți, dacă nu am fi oameni? Cum am putea depăși momentul de durere acută, dacă nu am lăsa corpul să se odihnească? Cum am putea evita durerea… dacă nu am putea să o simțim? 

Am ales să scriu acest articol pentru că am auzit de prea multe ori că durerea-i un dușman care îngenunchează pe oricine prinde în cale… dar niciodată nu am auzit pe cineva spunând: “aveam nevoie de durerea asta ca să înțeleg că prea grăbisem pasul prin viață și nu mai eram atent la mine”. Am ales să scriu articolul ăsta pentru că-i plin internetul cu informații despre durere, cauze, mecanisme, mod de a o măsura și mai știu eu ce alte informații, și-i plin de oameni îndurerați cărora nu li se spune că nu sunt “pedepsiți” de corp, ci corpul când e pedepsit… devine dureros, căci doar așa poate și știe să atragă atenția.

Dacă ai întrebări referitoare la acest articol sau la alte teme, la care nu ai găsit răspuns și simți că ți se potrivește perspectiva mea, sunt doar la un click distanță de tine. Îmi poți scrie AICI și eu voi reveni cu un mesaj către tine în cel mai scurt timp.

Photos from www.canva.com – varianta Canva Pro